Posts Tagged ‘Florin Vasile Bratu’

SINGUR

Posted: 26 octombrie 2016 in Florin Vasile Bratu
Etichete:

Nu e bine,
nu e bine
ce se petrece
cu mine…florin-bratu

Am deschis o moară
de cuvinte blajine,
o carte, ce va da în pârg
în mâini străine! (mai mult…)

Reclame

IrinaStaverReverenţă şi încântare.

Revenirea acasă, astăzi se mai poate face numai pe cale frăţească. În România se poate ajunge numai cu inima şi fără paşaport, numai cu dragostea şi fără vamă, numai cu dorul ţesut în poezie. Spunea cândva, spunea încrezător şi cu suflet deschis la microfon, la cea de-a doua lansare de carte, „Mai Poetic” poetul basarabean Nicolae Dabija, că acea UNIRE, gângurită, visată, dorită poate fi şi trăită numai aşa – prin cântecul adevărat adus de la Bucureşti la Chişinău şi prin acest flux nesfârşit de artişti de pe ambele maluri ale Prutului.
Ei, înfrăţindu-se în artă – realizează UNIREA noastră. Eu, mai spun că prin poezia vie de aici, care, îmbrăcată şi ea în acord de muzică frumoasă, aruncă bobul încolţit de grâu în sufletele oamenilor setoşi de libertate.

Vara aceasta a rodit în vers şi cântec. Cântecul dragului nostru compozitor, llie Valuta şi poezia aniversară a poetului Nicolae Dabija. Prin urmare, în aceste zile s-a mai înfăptuit o UNIRE pe bucăţica aceasta de pământ. Chişinăul a rămas încă zguduit vreme de câteva zile, săptămâni, luni de bucuria revederii fraţilor, de frumuseţea slovei, de atâta şi atâta lumină poetică… Dar, efervescenţa clipei a venit tot de la Bucureşti, prin prezenţa (mai mult…)

RugaVai, Doamne, nici o furtună
nu vine din comanda Ta !
Ne pedepseşti numai pe noi,
în adânc prea supuşi Măriei Tale
şi uiţi lupii tineri ce-şi împart
sângele dospit cu vechii strigoi…

De ce, Doamne, în bunătatea Ta,
i-ai lăsat să abjure nocturn
,,Cuvintele” Tale, încălcând legi
cu un singur gând în miez,
nevrednicia lor eternă s-o curme
în josnicii şi fărădelegi ?! (mai mult…)

,,Limba noastră”

Posted: 28 aprilie 2015 in Florin Vasile Bratu
Etichete:

Poesis

Posted: 10 martie 2015 in Florin Vasile Bratu
Etichete:

De unde

Trec oameni trecuţi în scutece albe
în ape stătute amare şi dalbe
tot ce-i în urmă în umbră se-ntinde
nimicul de ieri în volburi cuprinde
călări pe cai s-afundă-n scaieţi
rămâne o ceaţă de ceată bruneţi
ce drumul întinde şi prinde rumoare
de unde
de unde atâta cerşită lentoare
de unde vin de unde-i poruncă (mai mult…)

– Romanul dumneavoastră recent, Drum închis, îşi balansează naraţiunea între oraşul Roman, locul obârşiei, în care v-aţi petrecut copilăria şi adolescenţa, şi Capitală, unde trăiţi de câteva decenii. Ce amintiri v-au marcat profund în perioada cât aţi locuit pe meleagul de la apa Moldovei, care au rodit în acţiunea cărţii?

Multe… Cartea în sine este fundamentată, în prima şi a doua parte, pe amintiri romaşcane. O frescă a societăţii româneşti din acea perioadă. Încă înainte de Revoluţie am scris integral partea I, A murit un pensionar, a II-a, Manuscrisul şi, parţial, partea a III-a, Recursul. Cele mai multe întâmplări din carte au existat în realitate. Le-am pus în pagină să nu le uităm…Suntem un popor care uită uşor şi învaţă rar din greşelile sale. Aşa suntem făcuţi… Istoria ne-a prelucrat subtil şi tenace, dându-ne şi mijloace pentru supravieţuire. Uneori amorale. Mă îngrozesc când sunt întrebat de tineri dacă chiar aşa a fost pe timpul dictaturii comuniste, dacă n-am exagerat, cumva… Cu mâna pe inimă spun: a fost mai rău… Colegi de-ai mei de liceu au fost trimişi la Canal, la ani grei, pentru nimic, persiflări juvenile ale unor versuri dintr-un cântec comunist, ce eram obligaţi să-l cântăm la începutul orelor de curs…Obedienţa, pe atunci, era literă de lege. Ieşirea din front era pedepsită fără măsură. Canalul este o realitate în toată descrierea sa din carte. O mărturie de distrugere fizică a individului neînregimentat normelor comuniste. (mai mult…)

Florin Vasile Bratu (n. 23 martie 1942, Roman), absolvent al Liceului „Roman Vodă” din Roman, apoi al ASE București. Debut publicistic în 1961, cu fabule, în revista „Urzica”. Debut în volum, cu poliecer-ul O legătură ciudată,(1982) la Editura Junimea din Iași, urmat de romanul Un manuscris de ocazie (1985), la aceeași editură. Au urmat volumele de poezie: A murit un popor. Versuri amare (2010), Povara drumului închis. Pamflete cordiale (2011), Durerea veșnică a neîmplinirii. Convorbiri. (2012), la Editura Medialux, București, Lacome poveri. Versuri amare, Sine ira. Convorbiri. (2013), și volumul de teatru Femei, femei… (2013), la Editura Crigarux. Premiul pentru Poezie „Clepsidre irizate – Max Blecher” și Trofeul „Nisiparnița 2013”, pentru volumul Sine ira. Convorbiri, acordate de Societatea Culturală Clepsidra și Școala gimnazială „Mihai Eminescu” din Roman, 13 ian. 2014. Membru al Societății Scriitorilor din județul Neamț.

florin-bratu

(mai mult…)