Arhivă pentru martie, 2015

Poesis

Posted: 10 martie 2015 in Florin Vasile Bratu
Etichete:

De unde

Trec oameni trecuţi în scutece albe
în ape stătute amare şi dalbe
tot ce-i în urmă în umbră se-ntinde
nimicul de ieri în volburi cuprinde
călări pe cai s-afundă-n scaieţi
rămâne o ceaţă de ceată bruneţi
ce drumul întinde şi prinde rumoare
de unde
de unde atâta cerşită lentoare
de unde vin de unde-i poruncă (mai mult…)

Reclame

– Romanul dumneavoastră recent, Drum închis, îşi balansează naraţiunea între oraşul Roman, locul obârşiei, în care v-aţi petrecut copilăria şi adolescenţa, şi Capitală, unde trăiţi de câteva decenii. Ce amintiri v-au marcat profund în perioada cât aţi locuit pe meleagul de la apa Moldovei, care au rodit în acţiunea cărţii?

Multe… Cartea în sine este fundamentată, în prima şi a doua parte, pe amintiri romaşcane. O frescă a societăţii româneşti din acea perioadă. Încă înainte de Revoluţie am scris integral partea I, A murit un pensionar, a II-a, Manuscrisul şi, parţial, partea a III-a, Recursul. Cele mai multe întâmplări din carte au existat în realitate. Le-am pus în pagină să nu le uităm…Suntem un popor care uită uşor şi învaţă rar din greşelile sale. Aşa suntem făcuţi… Istoria ne-a prelucrat subtil şi tenace, dându-ne şi mijloace pentru supravieţuire. Uneori amorale. Mă îngrozesc când sunt întrebat de tineri dacă chiar aşa a fost pe timpul dictaturii comuniste, dacă n-am exagerat, cumva… Cu mâna pe inimă spun: a fost mai rău… Colegi de-ai mei de liceu au fost trimişi la Canal, la ani grei, pentru nimic, persiflări juvenile ale unor versuri dintr-un cântec comunist, ce eram obligaţi să-l cântăm la începutul orelor de curs…Obedienţa, pe atunci, era literă de lege. Ieşirea din front era pedepsită fără măsură. Canalul este o realitate în toată descrierea sa din carte. O mărturie de distrugere fizică a individului neînregimentat normelor comuniste. (mai mult…)